Biserica LOGOS Ploieşti

Home

EDITORIAL: Recuperatorii

Nu ştiu dacă Iorga avea dreptate când zicea că un suflet e ca un instrument muzical ce falsificat odată va cânta fals toate ariile. Cred că n-avea dreptate deoarece un instrument se poate iarăşi acorda. O chitară nu după o altă chitară, ci după un pian. Nu ne acordăm după alţi oameni, ci după Dumnezeu.

Cert este că în România în urmă cu 300 de ani când cineva trăia în păcate grosolane, biserica îl oprea de la euharistie, dar mă întreb câtă putere avea această pedeapsă asupra unor oameni ce nu cunoşteau importanţa euharistiei.

Acum nici măcar lucrul acesta nu mai există... Omul păcătuieşte liber, fără să mai aibă remuşcarea proprie şi nici dezaprobarea anturajului.

Bisericile evanghelice s-au comportat cu cei ce s-au abătut de la calea dreaptă într-un fel cel puţin ciudat. Fiind răniţi, aceştia s-au târât până la biserică unde, în loc să fie operaţi, pansaţi, cusuţi, au primit glonţul izbăvitor în cap, soluţie nazistă în care handicapaţii nu-s decât o sursă de bătaie de cap ulterioară. Pe glonţ e scris Evrei 6:4-6 şi mulţi dintre mânuitorii de versete biblice le ştiau doar pe acestea pe de rost.

În Biblie scrie clar că omul care păcătuieşte trebuie mustrat, iar dacă păcatul lui este mare trebuie exclus din părtăşia bisericii, dar după aceea urmează o muncă grea de recuperare, de luptă ca să fie iertat de Hristos şi reprimit în mijlocul fraţilor când a dat semne clare de o viaţă schimbată, de o mărturisire sinceră şi de o dorinţă puternică de a o lua de la capăt cu Dumnezeu.

Dacă există 1 Corinteni 5 atunci există şi 2 Corinteni 2:5-11, dar pentru aceasta e nevoie de luptă, consiliere, îngăduinţă, dragoste.

Nu ştiu dacă există o slujbă mai frumoasă decât aceea a recuperatorilor de suflete, smurd-ul lui Dumnezeu, aceia ce îi smulg pe alţii din foc rugându-se, postind şi relaţionând cu ei.

E o slujbă pe care şi-o doresc puţini pentru că n-are nimic spectaculos în ea ca slujba de evanghelist, de exemplu. E o muncă de uzură, de linia a doua, dar e atâta nevoie de ea într-un timp în care parcă mai mulţi pierdem decât câştigăm.

În cer o să mergeţi cu ei de mână, ei fiind de fapt biletul vostru de intrare în loja cerului. Pe poartă intraţi prin harul lui Hristos...

Vladimir Pustan

Cum să câştigi în „Lupta cu somnul”. O carte de eseuri creştine în care Petru Lascău demască starea de repaus din biserică

Motto: „Aţi luptat vreodată cu somnul? Teribilă luptă.”

Este uşor sau greu să te lupţi cu somnul? Aceasta este întrebarea pe care ne-o punem, atunci când deschidem volumul „Lupta cu somnul”, al pastorului Petru Lascău. Răspunsul ne este oferit de-a lungul a peste 322 de pagini, ce cuprind diferite articole ce au văzut lumina tiparului începând cu anul 1985.
Continuare: AICI